Mai puțin ușor accesibilă din România în mod direct, se poate ajunge fie cu zboruri cu escală, fie cu un zbor până în Malaga sau Madrid, iar apoi cu mașina, trenul sau busul. Dacă optați pentru mașină, ar fi de evitat cazarea în zona centrală din cauza parcărilor înguste ca și spațiu și a prețurilor mai mari. Pentru mine principalul criteriu în alegerea unei cazări este proximitatea față de un mijloc de transport în comun, de preferat metroul. Sevilia are o paletă generoasă de locuri de cazare așa că sunt sigură că fiecare și-ar găsi ușor ceva urmându-și propriile criterii.
La nivel de auz, pentru mine Sevilia sună a pași de flamenco și tropot de cal. Străzile centrale ale orașului se transformă adesea în scene de dans pasional, iar audiența se formează cât ai bate din palme…la propriu! Iar referitor la tropot, în Sevilia poți să faci turul orașului cu caleașca trasă de cai, așa că adesea poți auzi sunet de potcoave, cu o cadență care trimit la vremuri de altădată.
Vizual, Sevilia e un spectacol! Am pornit la pas pe avenide și străduțe admirând clădiri, piețe mai mari sau surprize mai mici, profitând de fiecare colț de umbră pe care îl puteai găsi. Pentru că în Sevilia, în septembrie, nu a fost de glumă cu vremea. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi în iulie și august…
Cea mai animată și cunoscută Piață din Sevilia este Plaza San Francisco care e despărțită de Plaza Nueva de către clădirea Primăriei- Ayuntamiento de Sevilla. Acesta e locul central de unde din nou, am continuat plimbarea pe calle, acestea fiind mai comerciale dar destul de cochete (Calle Sierpes, Calle Tetuan).
De aici, tot la pas, se poate ajunge ușor pe malurile fluviului Guadalquivir care traversează orașul. Zona se lărgește, respiră un alt aer, iar aleile mărginașe sunt generoase ca și spațiu, încăpând atât cei ieșiți la plimbare, cât mai ales mulțimea de persoane care aleargă. Nici până atunci și nici de la acel moment încoace, nu am văzut mai mulți alergători decât în Sevilia! Mai mulți decât cei ieșiți la plimbare și asta spune ceva despre locuitorii zonei…ceva de bine! Și cum eram în categoria vizitator la acel moment, am trecut agale pe Paseo de Cristobal Colon, pe lângă arenele grandioase de la Plaza de Toros de la Maestranza, Torre del Oro și am continuat înspre Hotel Alfonso XIII, Universidad și mai departe către Parcul Maria Luisa și splendida Plaza de Espana, pe care o declar preferata mea din toată această listă.
Sevilia este o destinație potrivită de-a lungul anului, mai puțin poate în iulie și august când temperaturile sunt foarte ridicate. Cele mai animate perioade sunt atât în Saptămâna Mare când au loc parade și procesiuni religioase (cu o tradiție care merge înapoi până în secolul al XVI-lea), cât și cu ocazia celebrărilor care poartă numele de Feria de Abril, care încep la două săptămâni după Paște. Un milion de persoane zice-se că ar fi prezente la acest eveniment așa că poate am fost cam modestă în exprimare la partea cu animația.
Pentru mine Sevilia a fost un răsfăț la nivel de simțuri și sper că prin descriere v-am stârnit fie amintiri plăcute dacă deja ați fost, fie dorința de a merge în curând!
Surse foto: Arhiva personală, Andrei Cimpean
Oanei îi plac hărțile, geografia și călătoriile și simte un amestec de curiozitate, energie și emoții atunci cînd vine vorba de acestea. Lucrează să-și adauge cât mai multe experiențe și piuneze pe hartă și visează să ajungă să le descrie într-un mod cât mai simplu. Călătorește în timpul liber și crede în farmecul așteptării unei călătorii, tocmai de aceea nu dorește să renunțe la jobul ei actual într-o companie multinațională din Cluj-Napoca. Pe Oana, o puteți urmări și pe site-ul ei, piuneze.ro.
