Recent am revenit dintr-un weekend prelungit în Cappadocia, unde am petrecut 4 zile pline de aventură și experiențe unice.
Ce vă pot spune despre Cappadocia? Este un loc de vis care pe mine personal m-a surprins și m-a bucurat mai mult decât mă așteptam. De multă vreme nu am mai mers undeva unde să pot spune că este peste așteptări. După părerea mea, Cappadocia este un tărâm de poveste, care îmbină perfect tradițiile, peisajele magnifice și experiențele unice. Nu ai cum să nu descoperi ceva nou, inedit, la fiecare pas, la fiecare interacțiune cu oamenii locului, care sunt dornici să ajute cu căldură și ospitalitatea specific turcească.
Prima zi a fost destinată acomodării cu locul, ne-am cazat în Goreme, în boutique hoteluri construite în grote. Camerele în grote au un farmec aparte. Designul în stil antic, iluminatul romantic, mirosul specific, te introduc în lumea lor mistică. În Cappadocia parcă timpul stă în loc. Pentru câteva zile te rupi de cotidian și trăiești într-o lume paralelă, înconjurat de frumusețile naturii și de oameni liniștiți.
Zona Goreme este cu adevărat spectaculoasă. Aici veți fi surprinși la tot pasul de castele sculptate în stâncă, locuințe în grotă , străzi mici și șerpuite, magazine pline de suveniruri colorate. Iar răsăritul…este un festival colorat și vesel al baloanelor cu aer cald care dansează în voia vântului pe cerul rozaliu. Este exact imaginea de basm pe care o vedem adesea în diferite ghiduri și afișe de prezentare, și ne întrebam oare unde e și cum putem ajunge acolo!
Ziua a doua a fost destinată explorării zonei de sud a Cappadociei. În excursia de o zi am oprit la Goreme Panoramă, de unde am admirat splendoarea misticului oraș care se întindea sub ochii noștri. Am traversat mai apoi canionul Ihlară și am coborât în orașul subteran. O adevărată metropolă, în adâncuri! Am încheiat ziua la o terasă locală, unde am avut parte de muzică live, voie bună și foc de tabără.
Ziua următoare a debutat cu mult așteptatul zbor cu balonul. Pentru a putea efectua zborul, temperatura de afară trebuie să fie mai scăzută, iar vântul nu trebuie să bată puternic. În general zborurile sunt programate cam la ora 4:30 – 5 dimineață, iar compania care s-a ocupat de zborul nostru ne-a preluat cu un mini bus de la hotel, pe la ora 4. După un drum de 10 minute am ajuns pe un platou de lângă Goreme unde era punctul de întâlnire cu pilotul și locul unde au adus și au umflat baloanele. Chiar dacă eram destul de somnoroși, obosiți și înfrigurați, în momentul în care ne-am ridicat cu balonul nu am mai simțit nimic decât fericire și entuziasm. Multe persoane din grup erau reticiente înaintea zborului deoarece aveau frică de înălțime sau de zbor, însă vă garantez că absolut toți au fost la sfârșit nimic altceva decât bucuroși că au avut parte de o astfel de experiență, de tipul „Once în a Lifetime”!
Zborul în sine este extrem de lin și durează în jur de o oră. Balonul se ridică cam la 500 – 600 metri de sol. Ce îl face unic? Culorile vii alea baloanelor care se ridică în același timp, sunetul focului, rocile sculptate și zumzetul orașului format din grote, peste care am zburat. Aterizarea este la fel de lînă, pilotul nostru a direcționat balonul direct pe remorca mașinii cu care transportă balonul. După zbor, pilotul a sărbătorit experiența împreună cu noi, răsplătindu-ne cu șampanie și diplome de participare.
Baloanele diferă ca și capacitate, cele mai uzuale fiind cele cu o capacitate de 16-20 persoane. Dacă doriți un zbor privat, costul poate să crească considerabil.
Am revenit la hotel în jurul orei 7, numai bine cât să prindem micul dejun. Restul zilei am avut timp liber. În zonă există numeroase obiective care se pot vizita în plimbare. Unul dintre cele mai importante este muzeul în aer liber din Goreme, care merită cel puțin o vizită de jumătate de zi.
Am petrecut seara la o fermă de cai, locul de pornire pentru excursiile călare care se pot face prin văi ( există posibilitatea să faci astfel de tururi și sub lumina lunii). Cum am avut noroc să prindem luna plină, am făcut și un tur cu mașina, nu cu caii, dar și așa, turul a cuprins cele mai importante văi din împrejurime, iar peisajele sub clar de lună îți tăiau respirația.
După tur, am stat la un pahar de vin într-un lounge făcut în grotă, unde amețiți de poveștile legendare și de la licoarea lui Bachus, timpul s-a scurs pe nesimțite până dimineață.
Țin să menționez că am dormit în medie cam 3 ore pe noapte. Am încercat să fructific fiecare secundă, să explorez cât de mult am putut din minunățiile locului.
Am avut noroc de parteneri locali foarte amabili care au avut grijă să ne arate tot ce nu este accesibil pentru turiștii obișnuiți. Ne-au dus în locuri speciale, frecventate doar de localnici, care ne-au făcut să simțim atmosfera locului mult mai intens.
Pentru mine, Turcia este și va rămâne locul meu de suflet. Țara are foarte multe obiective turistice, însă un plus major îl aduc oamenii, care te fac mereu să te simți special.
