Islanda…pe cât de reală, pe atât de ireală. Paradoxal nu? O țară unde gheața se îmbină armonios cu focul, într-un vals impecabil sincronizându-și perfect pașii. Și unde localnicii, unii dintre cei mai fericiți de pe pământ, istorisesc cu mândrie vechile ‚saga’, și trăiesc în armonie cu elfii și trolii sub lumina jucăușă a Aurorei Boreale. Este mai mult decât peisajul gri și sumbru, mai mult decât cenușa vuclanică și vreme de angoasă. Nici măcar nu este așa frig pe cât se pare, clima fiind similară cu cea din Anglia.

De mic copil am fost atrasă de stilul de viață nordic. Dar în ciuda faptului că mi-am dorit să văd gheizere și vulcani dar și Aurora Boreala, care era un obiectiv de atins pe Travel Bucket List-ul meu nu mă gândeam vreodată că voi alege Islanda. De ce? În primul rând îmi place sunetul mării și căldura soarelui primăvăratic mediteranean. Când eram copil, în școală, privind harta și văzând acea insulă atât de departe spre nord, m-am întrebat cine ar locui acolo. Yeti? Cu toate acestea, viața merge în jurul valorii de mult și dacă vă lăsați duși de destin, devine o aventură. Asta am făcut eu.

Citind despre Islanda, mi-am spus, iubesc țara asta și voi ajunge acolo. Și așa am și făcut!
Nu mi-a ajuns o săptămână și am ales 4 luni. Ar fi atât de multe de spus despre această mică dar mare insulă încât nu știu cu ce să încep. Reykjavik sau Golden Circle? Aurora Boreală sau zilele lungi de vară? Cascade sau plaje cu coloane de bazalt?
…În primul rând luminile nordice
…În al doilea rând ghețarii și vulcanii
…În al treilea rând Reykjavik și Golden Circle
…În al patrulea rând, Islanda și doar Islanda.

Toate la un loc și multe altele fac din Islanda o țară unică. Luminile nordice sunt vizibile din luna septembrie până în luna martie. Senzația pe care o simți când le privești nu poate fi descrisă nici într-o mie de cuvinte. Verzi și purpurii, albe și albăstrui, acestea dansează pe cerul întunecat, transformând interminabilele nopți polare într-o adevărată comoară vizuală. Prima mea senzație? Îmi venea să plâng de fericire, să mă arunc în iarbă pe spate și doar să le privesc.
Nu prin obiectivul camerei ci prin ochiul liber. Ceea ce am și făcut de altfel. A doua și a treia oară, la fel, senzații unice, diverse, niciodată la fel ca și precedentele. Într-un cuvânt, o adevărată experiența “must do”.

Cea mai mare parte a timpului mi-am petrecut-o în sudul insulei, lângă micuța așezare Vik y Myrdal, la baza ghețarului Mýrdalsjökull. Priveliștea zilnică? Alb combinat cu verde, peste care se lăsa în fiecare dimineață culoarea stacojie a răsăritului. Acesta este cel de al 4-lea ghețar ca și mărime al insulei și încă ceva…sub el ce se ascunde oare? Katla. Nu e o fetiță din mitologie, nu e un animal polar ci e unul dintre cei mai mari și cei mai activi vulcani, ce hibernează molcomi pe micutul petic de pământ. 

 

 

Tot aici l-am luat de bun cuvânt pe Jules Verne și m-am decis să fac o călătorie spre locul unde spunea el că ar fi poarta spre centrul Pământului. Strato-vulcanul Sneffels. Citisem cartea și nu-mi venea să cred ce văd. Aș fi făcut și eu călătoria dacă nu se lăsa seara. Doar că poarta mea ar fi fost THRIHNUKAGIGUR.

 

Cea mai nordică capitală din lume, oferă totul. Tururi ghidate, muzee, viață de noapte, gastronomie ca la carte, căsuțe colorate, localnici prietenoși și priveliști insolite. Reykjavik..o zi, două, trei.. și te vei îndrăgosti la prima vedere. Eu am urcat la a doua vizită în turnul de 73 de metri din Hallgrimskirkja, cea mai înaltă biserică din întreaga Islanda și nu mai voiam parcă să cobor. 

Dar drumul meu continua spre celebrul Cerc de Aur. Spre locul unde Europa întâlnește America și unde s-a format Althing, cel mai vechi parlament continuu funcțional din lume.Parcul național Thingvellir, prima oprire. Plimbări printre pereții dorsalei atlantice (ce formează cel mai lung lanț muntos submarin din lume), zone impresionante de stânci și creste și o doză de istorie veche de mii de ani. Aceasta este oferta de la primul popas. Aici poți considera că stai cu un
picior în Europa și cu unul în America. Al doilea? Geysir. Sau mai bine zis, fratele mai tânăr Strokkur. Geysir, este cel mai vechi gheizer cunoscut și unul dintre cele mai impresionante exemple ale fenomenului, dar cel care erupe aici este Strokkur, care aruncă apă fierbinte în aer la fiecare aproximativ 10 minute. Geysir, a îmbătrânit iar activitatea sa se rezumă acum la 2 -3 erupții pe zi. Dar cine știe? Poate se rezgândește din nou și va deveni mai activ..cu el nu se știe
niciodată. 

Ultimul popas aici este Gulfoss. O cascadă ce pune pe masa vizitatorului un meniu special. De ce? Păi în primul rând o să vedeți cascade sus în loc să o vedeți de jos. Este o cascadă în trepte iar căderea de apă pare că își are destinația finală în subteran. Este o perspectivă foarte interesantă, făcând din Gullfoss una dintre cele mai faimoase cascade din Islanda.

Ar mai fi foarte multe de povestit și spus despre Islanda. Nu am uitat de faimosul Blue Lagoon sau despre peninsula Reykjaness. De nenumăratele izvoare geotermale și de băile în aer liber sub spectacolul de balet al fulgilor de nea. Despre balene sau plaje cu nisip negru și coloane de bazalt. Într-o singură propoziție, insula este o adevărată minune a naturii, formată prin fenomene vulcanice de-a lungul dorsalei medio atlantice și procese de rifting.

Islanda este o insulă care respiră prin vulcanii ei, plânge prin cascadele pe care le poți observa la orice pas, sărbătorește prin luminile nordului, și își arată spiritul jucăuș împroșcând în aer cu apă fierbinte. Elfii îți șoptesc la ureche povești vechi, te îmbie să te îmbarci pe un drakkar și să fi de acord cu Hrafna-Flóki Vilgerðarson, primul viking care a naufragiat pe insulă, și care a avut impresia că a ajuns într-un tărâm al zeilor. Islanda te vrăjeşte, te urmăreşte și te atrage mereu înapoi, te rupe de realitate, ți se cuibărește în suflet şi asemenea primei iubiri, te face să n-o uiţi vreodată.

Alexandra Moldovan

Alexandra Moldovan este pasionată de scris și de arta de a povesti frumos. Iubește să călătorească și să împărtășească experiențe, fapt ce a condus-o spre o facultate și un master în turism, iar în momentul actual profesează marketing-ul la o agenție de turism. Pe parcursul facultății a descoperit adevarata ei vocație în arta de a scrie. Mereu încearcă să creeze o punte de legatură între oameni și produse, oameni și destinații, oameni și experiențe. Crede în puterea cuvintelor și în crearea mesajului către cititor.

Share This