Nu este un secret faptul că în fiecare colțișor al României stau ascunse locuri unice, locuri de poveste cu peisaje inedite, oameni calzi și experiențe unice ce așteaptă a fi descoperite. Un astfel de loc se află în partea de sud est a României, într-o regiune unde paradoxurile există. Aici, se îmbină ca și Ying și Yang cel mai vechi și cel mai nou pâmănt românesc. Aici, după un lung și anevoios drum ce totalizează 2.860 km, după ce vizitează 10 țări și 4 capitale, Dunărea își termină călătoria și formează una dintre cele mai spectaculoase delte ale lumii și cea mai mare din Europa. Nu voi detalia aspectele geografice și morfologice ce au dus la formarea deltei deoarece nu doresc a transforma acest articol într-unul prea științific. 

Odată ajunși aici, călătorii au ocazia de a petrece trei sau mai multe zile explorând pasaje acvatice unice ce constituie casa celei mai mari concentrații de colonii de păsări din toată Europa. Labirintul de canale mărginite de stuf, sălcii și stejari înfășurați în liane, oferă locul de reproducere perfect pentru nenumărate specii de înaripate din întreaga lume. Milioane de pelicani albi egipteni ajung aici în fiecare primăvară pentru a-și crește puii, în timp ce un număr egal de gâște arctice vin aici pentru a scăpa de iernile dure ale Europei de Nord. De asemenea, castorii își fac treptat întoarcerea în zonă unde populația de șacal auriu își are deja casa, în timp ce vulturii cu coada albă au o revenire remarcabilă. Aici se află și câteva dintre puținele peisaje pădure mozaic din Europa, la Letea și Caraorman.

Dacă ar fi să spun că această pandemie ce a cuprins întreaga lume a avut și părți pozitive, atunci îi pot mulțumi că mi-a oferit ocazia de a face una dintre excursiile mult dorite dar și mult amânate. Deși timpul petrecut în acest paradis al naturii a fost unul scurt, a fost unul de calitate unde am întâlnit o neașteptată ospitalitate și oameni deosebiți, care cu multă veselie m-au condus către cele mai frumoase pagini din povestea Deltei. 

Am pornit din Cluj – Napoca seara, pentru a ne bucura cât mai mult de frumusețile din Delta Dunării. Astfel, la ora 5.20, ne delectam cu răsăritul soarelui, în timp ce traversam Dunărea cu bac-ul la Brăila. Deoarece am dorit să ajungem la cazare cu mașina, ca să putem explora și împrejurimile pe cont propriu, am ales cazarea în localitatea Murighiol. Drumul de la Tulcea până la cazare te transpune parcă pe meleaguri italiene. Jocul cromatic oferit de câmpiile colorate de floarea soarelui ce se cobinau armonios cu podgoriile întinse sub straja eolienelor ce se roteau leneșe au făcut ca somnul nostru să dispară într-o secundă. La ora 7:30 eram voioși la cazare unde am fost întâmpinați de gazde cu multă căldură (Aici, ar trebui să menționez și sfaturile pe care le-am primit de la aceștia telefonic, pentru a avea un drum fără peripeții).

Ne-am lăsat bagajele și am pus împreună cu domnul Dan ”țara la cale”. Mai exact ne-a trecut în revistă posibilitățile de a petrece timpul aici și ne-a însoțit pentru a ne arăta cele mai apropiate locuri de pescuit.

Prima zi a trecut explorând zona. În timp ce o parte dintre noi au optat pentru pescuit, eu am ales să explorez zona pietonal. Am admirat lebedele de pe malul lacului Murighiol și am făcut o incursiune la cetatea romană Halmyris. Nici nu se putea altfel, unde e loc de puțină istorie subsemnata e prezentă. Fost sat al marinarilor vremii, după cum atestă inscripția descoperită, unică în tot Imperiul Roman, ca fiind ”satul mariarilor” aparținători ai flotei dunărene Classis Flavia Moesica, la Halmyris au fost descoperite în cripta bisericii, moaștele celor mai vechi martiri creștini atestați în Dobrogea (Epictet și Astion).

Întorși la cazare, am fost întâmpinați de domnul Dan, care ne-a anunțat voios faptul că la cină, vom avea din partea casei, tradiționalul borș de pește. Deși peștele este unul dintre felurile mele preferate, indiferent de modul de preparare, recunosc că la început nu am fost încântată de idee, datorită unor aventuri avute în copilărie cu acest fel de mâncare, a căror amintire îmi bântuie și astăzi stomacul, fierea și întreg apetitul. Odată așezați la masă, la insistențele gazdei, care ne-a arătat cum se mănâncă aici în mod tradițional borșul de pește mi-am făcut curaj să încerc. Astfel, sub îndrumarea domnului Dan, am luat o lingură sănătoasă de mujdei de usturoi (delicios), pe care l-am pus în bolul din fața mea după care am adăugat peste câteva linguri de borș. În acest amestec am luat câteva legume din borș, și câteva bucăți de pește și cu o oarecare reținere am gustat. A fost surprinzător de bun dar nedorind a profita de indulgența oferită de corpul meu pentru acest fel de mâncare, am decis să nu continui și cu partea a doua, cea în care peste amestecul rămas se adaugă borșul și se consumă ca atare.

Am stat la masă, am povestit și am alcătuit planul de bătaie pentru a doua zi când urma să descoperim Delta în adevăratul sens al cuvântului, alături de nenea Ion, vecinul domnului Dan. Și pentru ca ospitalitatea să fie completă, am pecetluit prima seară petrecută aici, cu un pahar de palincă lipovenească.

A doua zi, dis de dimineață am pornit împreună cu ghidul nostru de astăzi, nenea Ion, să descoperim adevăratul farmec al locului. Pentru că timpul petrecut aici a fost din păcate unul scurt, am optat pentru plimbarea scurtă de 3 ore, dar cu siguranță mă voi întoarce și pentru cea de o zi care duce până la vărsarea fluviului în mare.

Am pornit din Murighiol, am mers pe Bratul Sf. Gheorghe  pana la localitatea Uzlina, apoi canalul ce duce în lacul Uzlina și traversând Litcovul, am ajuns pe Isac.

Așadar, pe parcursul a celor 3 ore, am surprins o serie de peisaje atât de idilice încât mi-ar fi foarte greu să le descriu în cuvinte făra a folosi jumătate de dicționar de hiperbole. Am navigat lin dar și cu viteză, ne-am făcut loc printre trestii și nuferi, spre inima Deltei Dunării. Pelicanii, pescărușii, cormoranii, stârcul cenușiu, egretele și alte înaripate ne-au primit cu drag în habitatul lor și ne-au dat voie să le observăm în liniște.

Când plimbarea s-a terminat, ne-am întors alături de nenea Ion la cazare, iar mai apoi ne-am continuat drumul explorând localitățile și bălțile din zonă. Seara, domnul Dan, ne-a ajutat în prepararea peștelui la grătar. Un deliciu (promit că ne vom întoarce și pentru saramura promisă). Seara a trecut cu multă voie bună, și pe nesimțite iar a doua zi aveam să ne despărțim de acest paradis al naturii pentru a ne întoarce la noua noastră viață cotidiană (ce n-aș fi dat să pot rămâne acolo în liniștea naturii ).

Dimineață, dacă tot eram în zonă nu am putut rata posibilitatea de a vizita o altă emblemă istorică, cetatea Enisala, si de a ne delecta cu priveliștea pe care aceastea o oferă asupra uneia dintre cele mai interesante lagune, Limanul Razim.

Cetatea, străjuiește din vârful unui deal calcaros, a fost construită în a doua jumătate a sec.XIV, cu scop militar, foarte probabil  de către negustorii genovezi, deţinători ai monopolului navigaţiei în Marea Neagră. Ulterior, în secolul al XVI-la, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, în contextul formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră, și a avansului dobândit de stăpânirea turcească aflată la nord de Dunăre, cetatea a fost abandonată.

Ar mai fi multe de spus, despre această zonă și tainele sale, dar cel mai bine ar fi să vă las să le descoperiți voi înșivă și să vă ofer câteva informații utile.

 

Informații utile:

  • Fiind o Rezervație Naturală, accesul este permis doar în anumite arii protejate, urmând o serie de reguli stricte. Este recomandat să vă lăsați călăuziți de localnici (doar ei cunosc și iubesc cel mai mult zona)
  • Pescuitul este permis, și din punct de vedere legal, pentru a nu vă trezi cu o amendă piperată, aveți nevoie de permis. Acesta se poate achiziţiona de aici.
  • Monștrii aceia mici, bâzâietori și însetați de sânge (țânțarii) își fac apariția seara, dar depinde de perioadă. Noi am fost norocoși, au fost binevoitori și nu ne-au deranjat dar este bine să aveți cu voi o soluție, de ex. Autan.
  • Cazarea din păcate nu are nume, așadar dacă doriți recomandări sau o persoană de contact nu ezitați să mă contactați.

 

Acestea fiind spuse, Delta Dunării – cu siguranță ne vom revedea!

 

Alexandra Moldovan

Alexandra Moldovan este pasionată de scris și de arta de a povesti frumos. Iubește să călătorească și să împărtășească experiențe, fapt ce a condus-o spre o facultate și un master în turism, iar în momentul actual profesează marketing-ul la o agenție de turism. Pe parcursul facultății a descoperit adevarata ei vocație în arta de a scrie. Mereu încearcă să creeze o punte de legatură între oameni și produse, oameni și destinații, oameni și experiențe. Crede în puterea cuvintelor și în crearea mesajului către cititor.

Share This