Draga mea,
Da, mă adresez ție iubită femeie care citești acest articol! Mă adresez ție astăzi pentru că probabil și tu, la fel ca mine, ești pasionată de călătorii. Dacă nu, nu ai fi aici citind.
Nu vreau să încep spunându-ți diverse lucruri motivaționale, sau sa-ți povestesc în amănunt cum am început eu să călătoresc. Ci pur și simplu vreau să te rog, ba chiar insist să te conving să călătorești cât mai mult și cât mai departe! Chiar și singură! DA! Știu că avem temeri în privința asta. Ne întrebăm adesea cum să călătorim singure, dacă pățim ceva? “E ușor de tine ca și bărbat să-mi spui mie să călătoresc!” Aste ne spunem mereu. Știi ce sunt astea? Scuze draga mea, doar simple scuze pe care ți le induci singură. De ce spun asta? Gândeam la fel ca și tine. Până mi-am dat seama de faptul că într-o lume a pantalonilor ar trebui să-mi pun și eu pantaloni!
Într-una dintre aventurile mele de grup, am cunoscut un băiat, de a cărui povești eram fascinată. La fel îi ziceam și eu..”ce frumos, woww, vreau și eu!” Eram pe o croazieră de o zi pe Mareea Egee. Pe puntea vaporașului stăteam toți în jurul lui și îi ascultam aventurile. I-am spus la un moment dat “tu poți face asta, ți mult mai ușor și sigur, doar ești băiat, dar ca fată e mai greu”. Iar Răvan Onu, calm și cu veșnica lui voioșie mi-a răspuns “Greu, da…dar nu imposibil. Nu mai folosi scuza că ești fată și acționează!”. A trecut ceva timp până ce i-am luat în serios sfatul. Și în ziua de astăzi îi sunt profund recunoscătoare pentru impulsul dat. Cum am reușit? Am conștientizat faptul că pericolele există, da. Dar există și în jurul casei mele, și ceea ce multe femei nu știu – cel puțin cele care nu au îndrăznit să plece – este că a călători ca și femeie singură are multe avantaje și este mult mai sigur decât pare .
Călătoria este noua revoluție feminină!
„Această afirmație este un clișeu? Ar putea fi, dar este pur adevărat”
De ce spun asta? Motivul este simplu. Revoluția noastră astăzi rupe toate lanțurile, deschide toate ușile larg și ne îndepărtează din zona noastră de confort în lumea care este acolo. Călătoria anulează toate temerile, stereotipurile și limitele noastre și ne reafirmă în noul nostru mod de a vedea lumea:
- Nu mai credem în războaiele care distrug planeta. Acum preferăm să avem grijă de ea și să o înțelegem.
- Nu mai credem în granițele care ne separă. Le folosim ca poduri.
- Nu mai credem că o femeie nu poate merge singură. Acum nu așteptăm ca cineva să zboare cu noi spre cealaltă parte a lumii.
- Nu mai credem într-o viață nefericită blocată pe un scaun. Ne închidem rucsacul și ne-am pus cizmele în căutarea viselor noastre.
- Deci călătoria este cântecul nostru la viață. Trecerea noastră la libertate. Ultima noastră revoluție.
Ioana : „Am plecat prima dată de-acasă la 18 ani, după terminarea liceului. Eram doar o fetiță ieșită de pe băncile școlii care s-a avântat în lumea mare. Colegii din liceu mă batjocoreau. “Mergi singură în Grecia pentru 2 luni?”, “Nu cunoști pe nimeni?” “Te asteaptă un antreprenor pentru care vei lucra și vei avea un coleg de apartament cipriot care are 30 de ani?” Toate întrebările astea mi-au indus o frică imensă. Dacă o să profite lumea de mine? Dacă voi fi singură? Dacă nu mă descurc? Dacă frumusețea mea va ieși în evidență mai mult decât aș vrea eu? Aș fi putut să spun pas la acea bursă Erasmus. Să pleci singură în lume la 18 ani, fără experiența de viață, e ca și cum te-ai arunca în vâltorile unei furtuni pe mare, fără barcă și vâsle. Însă, dacă nu te opui oportunităților vieții, și te lași dus de val, acea furtună te poate duce într-un port liniștit, de unde nu mai vrei să pleci. Este un risc. Așa am ajuns eu in portul din Salonic, la 18 ani. Această experiență a avut un impact incredibil asupra călătoriilor mele ca și femeie singură. Însă, nu aș fi putut să fac acest pas dacă nu aveam încrederea modelului masculin în care credeam cel mai mult: tata. El mi-a spus “Dacă nu pleci acum, s-ar putea ca acest tren să nu mai vină niciodată.” Și așa a fost. Prin acea călătorie, mi s-au deschis o mulțime de uși. Am călătorit ulterior în alte 23 de destinații cu diferite burse și proiecte, și am fost întotdeauna în siguranță. Am luat încrederea inspirată de tatăl meu, și am transpus-o în toți oamenii pe care i-am cunoscut. Cu alte cuvinte, AM ÎNCĂLCAT o regulă care spune “Să nu ai întotdeauna încredere în străini.” Eu am avut. Mi-am deschis inima. Și astfel am învățat ce înseamnă curajul. Călătoriile ca femeie singură, mi-au adus multe beneficii în dezvoltarea personală și m-au facut un om mai centrat în situații provocatoare. Au fost situații când femeia din mine a devenit bărbat. (am făcut un accident de mașină la un moment dat, am fost în spital cu sora mea, era să mor fulgerată într-o furtună pe craterul unui vulcan din Costa Rica). Însă toate aceste experiențe, mi-au oferit educația de care aveam nevoie. Si-n plus, mi-au oferit mulți prieteni pe care i-am revăzut în călătoriile mele. Colegul cipriot din Grecia mi-a rămas prieten și mi-a cunoscut prietenele din echipa Word Traveler, într-una din excursiile noastre din Cipru…. Deci da, riscă și fi curajoasă! You never know what life will bring to you.”
Alexandra Moldovan este pasionată de scris și de arta de a povesti frumos. Iubește să călătorească și să împărtășească experiențe, fapt ce a condus-o spre o facultate și un master în turism, iar în momentul actual profesează marketing-ul la o agenție de turism. Pe parcursul facultății a descoperit adevarata ei vocație în arta de a scrie. Mereu încearcă să creeze o punte de legatură între oameni și produse, oameni și destinații, oameni și experiențe. Crede în puterea cuvintelor și în crearea mesajului către cititor.
CONTRIBUIE ȘI TU
